Somnul – dușmanul meu etern

sursa: minunatul 9gag.com

Insomniile apar în cele mai proaste momente. Uite, de exemplu, acum este 3.00 dimineața, maine am ore de la 8, iar ochii mei nu ar sta închiși nici dacă i-aș lipi cu „Picătura”.

M-am întors deja pe toate părțile posibile ale patului, ba chiar la un moment dat eram cu un picior pe jos. Am îngânat câteva melodii, m-am legănat, am numărat oi(ceea ce niciodată nu ajută pentru că oile mele sunt încăpățânate și sar gardul toate odată, apoi rămân fără oi, deci nu mai am ce număra), mi-am pus perna în cap, apoi plapuma, am rămas fără aer, le-am dat la o parte. M-am uitat la un episod din cel mai banal serial de comedie al tuturor timpurilor. Nimic! Nici măcar un căscat.

Creierul meu e un nesimțit pentru că atunci când ar trebui să dorm nu mă lasă , iar atunci când ar trebui să stau trează abia mă mai țin pe picioare. Acum e prea târziu să mai dorm și am decis să fac noapte albă. Evident, decizia mea va dura până pe la ora 5, când voi decide să dorm “măcar două ore”. După care mă voi trezi la 7 blestemându-mi soarta și voi decide să nu mai fac nopți albe. Sau există și posibilitatea să mă trezesc plină de energie, să pic lată spre seară și să dorm până duminică; nu ar fi prima dată.

Așadar, de la capăt: “o oaie, două oi, trei oi…oh, la dracu’, de ce ați sărit toate, stați, veniți înapoi,’r-ar mama voastră…fuck my life”.

 

Nu gândesc prea mult că doare

Cum vara a fost lungă, toamna și mai lungă, iar plictiseala mea a atins asimptotic infinitul, m-am gândit să vă arăt cu ce mi-am ocupat eu o întreagă oră azi.

Ca om care din când în când mai leagă două fraze în scris și le aruncă pe internet, să vadă toată lumea, te gândești ce fel de oameni citesc ce scrii tu și, dacă îți pasă, ce cred despre tine și despre prostiile pe care le debitezi(am stabilit deja că eu nu intru în a doua categorie din simplul motiv că îmi pasă de puține lucruri și alea sunt total neinteresante, neacademice și superficiale, oricum le-ai lua).

Așadar, uitându-mă la căutările care i-au aterizat pe diverși pe blogul ăsta(pe care oricum nu știu de ce vă pierdeți timpul; cum ar veni, puneți mâna pe o carte că eu mai am până să ajung la scris cărți de ținut în bibliotecă, să dea bine când aveți oaspeți sau până o să scriu știri de coloană la un ziar distribuit gratuit, pe care îl folosiți să curățați cartofi) am ajuns la o concluzie(ador concluziile, ajung la ele adeseori și de obicei sunt corecte pentru că eu am aproape mereu dreptate și asta e nașpa, iar atunci când n-am dreptate înseamnă că mai trebuie să se întâmple ceva, o răsturnare de situație, după care o să spun „v-am spus eu”).

Concluzia este că blogul ăsta este citit de:

a)oameni relativ normali care ajung aici de pe Facebook sau Ym(dar ăștia sunt în minoritate)

b)maneliști

c)fani Twilight

d)posibili criminali în serie

e)perverși obsedați sexual și zoofili

f)proși semi-retardați

g)proaste și curve

h)virgini

i)ruși

j)Pedobear(am fost surprinsă, recunosc, dar mă simt onorată că o vedetă îmi citește inepțiile)

Acestea sunt căutările care m-au fascinat în mod special:

-baieti blonzi cu ochii albastrii de 11 ani

-baietei suedezi blonzi

V-am spus, Pedobear își face veacul(și nu numai) pe aici.

-cum scriu pe facebook unde ma aflu daca nu am i-phone?

Intri pe Facebook și scrii la status “Sunt la Club Manelica Fitzoasă Costinești”, după care bagi Enter și scrii “Sent from my I-phone”. N-o să știe nimeni că n-ai aifoun, e secretul nostru.

-varcolacii simptome

Deci, cum ar veni, îți crește părul des ca vegetația din pădurile tropicale, asta în primă fază. În al doilea rând, începi să dai din coadă când vezi o fată frumoasă și să urli la ea mai ceva ca la lună. În faza finală îți faci nevoile după un copac, da’ merge și după o clădire în amiaza mare.

-dacă te apuci sa le mangai………..

…ale dracu’, nu stă.

-мотиваторы барни стинсона большие

M-am felicitat și m-am premiat cu o bomboană mentolată pentru că am reușit să citesc asta și să înțeleg ce zice. Deci, iată, cunoștințele mele în materie de rusă nu se rezumă doar la a ști să cer vodkă în bodegi.

-cine ma pune pe mine sa invat referat

În principiu, nimeni. Dacă nu ești în stare să îți dai seama despre ce e referatul ăla și să povestești despre el(cum ar veni, dacă ești mai puțin dotat intelectual, caz în care recomand o mărire de creier), atunci poți să-l înveți.

-copiute sub tricou

Eu le bag sub fustă. Nu știu cât de eficientă este metoda mea, dar sigur ar fi amuzant să vină profesorul să-mi zică: Domnișoară, vă rog frumos să vă ridicați fusta, am văzut că aveți ceva sub ea. Ar fi de povestit nepoților.

-poze sexi cu andrea tonciu in tanga

Andreea Tonciu? Dintre toate bunătățile planetei(și slavă domnului că sunt multe), tu te apuci să o cauți pe spaima talpei iadului?

-cui spun italienii tesoro

Gagicilor de la mare din România.

-cum fac sa scriu pe doua foi odata

Devii ambidextru.

-de ce nu pot sa vad direct pe tel filme scurte porno fara sa fiu legat la calculator

Pentru că ești un cocalar cu smartphone fără net. Și pentru că lumea lui http și-a lui www e crudă și incorectă.

-craciunul ma face sa vad ce este mai rau in oameni

Ai nevoie de Isus, fiule. Mergi la o biserică, fă niște mătănii, pupă o icoană pe care au umezit-o toate babele comunei și spune Tatăl nostru până ți se usucă gura, altfel flăcările iadului te așteaptă. Sau ceva de genul.

-cum sa imi fac prietenul sa fie mandru de mine

Fii o campioană. Sau un campion. Pe acest blog nu discriminăm iubirea.

-in engleza trimite si mie o poza cu tine frumoaso

Cred că ai vrut să scrii frumoas-o, dar ți-a fost lene să pui cratima, așa-i?

-de cand nu mai e virgina kristen stewart

De când s-a făcut bagaboantă și a început să umble cu d-alde vampiri și alți corciți care au făcut-o poștă. Vârcolacii, că am înțeles că vampirul era un gheu.

-da , sexi si rea , daca-mi dai o tuica ma intind pe canapea

Ieftin, scumpo, ieftin. Pot să anticipez continuarea: Haideți cu toții, la trei țuici, îmi dau jos chiloții”.

-cat timp avem neuronii completi

Până devin incompleți, li se usucă axonii și le cad dendritele. Cam ca bărbații la bătrânețe.

-referatul are cuprins?

Al meu n-are. Are doar introducere și bibliografie luată de pe net.

-semnificatie gest frecat in par

Păduchi.

-cum agati o fata daca nu te vezi cu ea prea des

Nu poți. Te bagă nenorocita la friend zone de nu te vezi. Și toată lumea știe că de la friend zone nu se iese. Excepție: o îmbeți mangă. Saaaau poți să-i spui ce a scris pe google un alt individ care a ajuns aici: “fa fir-ai a dracu de bunaciune”. Merge garantat.

 -barbatii blonzi sunt sexosi

Cam asta am zis și eu toată viața.

-ce nui place lui inna

Limba engleză. Așa cum ție nu-ți place limba română.

-dupa ce te desparti de cineva

Îl omori prin sufocare cu mesaje sau îl “stalkerești” pe Facebook ca noi, restul oamenilor normali.

-ai mei imi iau netul

Și unde îl duc?

-am cum sa vad mesajele vorbite pe facebook dupa ca ma deconectez?

Nu ai cum. Doar Zuckerberg are acces la ele să se tăvălească pe jos de râs când le citește ca un boss.

-de ce fetele se gandesc si vorbesc de sex

Pentru că sunt anormale și ciudate.

-cum sa faci baiatul sa se simta bine kand faki sex

Clar n-are rost să te chinui cu limba română, că vorba aia: ștromeleagul nu știe carte.

-statusuri de seducator

Îți recomand călduros versuri din Connect-r și Alex Velea sau din manelele clasice.

-cum sa-mi fac parintii sa ma ia in serios?

În niciun caz nu te apuca să faci chestii prin casă. Ai mei, de când au văzut că știu să gătesc, mă pun mereu să fac câte ceva, ba pentru bunica, ba pentru fratele meu, ba pentru ei, ba pentru alte rude. Adică să aibă și ei cu ce să se laude: “Iată, aceasta este fata noastră, Andra. După cum se poate vedea, frumoasă nu este, deșteaptă nici atât, dar gătește acceptabil. Nu-i așa că-i minunată?!”.

-ce sa i urez unui fost prieten care se casatoreste

Să i se îngrașe nevasta douăzeci de kile în primul an de căsătorie, să-l înșele în draci, să-l mintă că e al lui copilul, amanta să-l părăsească, șeful să-l concedieze, copiii ăia făcuți cu instalatorul să fie urâți, neciopliți, mofturoși și nerecunoscători și poți să-i mai urezi să ia un BTS fix de la urâta de nevastă-sa. Ah, și desigur, casă de piatră.

Vreau să le mulțumesc celor care îmi fac ziua mai frumoasă cu astfel de căutări și mă fac să mă simt mult mai bine în legătură cu propria-mi persoană, amintindu-mi că oricât de nașpa aș fi eu, mereu se poate mai rău

 

“There’s a land called passive-aggressive and I’m their queen.”

“There’s a land called passive-aggressive and I’m their queen.”

Sau cel puțin am fost, mult timp. Eram fericită cât de cât, zăcând acolo, în pasiv-agresivitatea mea. Dar lumea îmi spunea că nu e bine. Că sunt ca o bombă cu ceas (nu eram). Însă cum tot mai multă lume observa asta și auzeam același lucru și anume că nu e bine, că nu e soluția la probleme și că așa nu se rezolvă nimic, am zis să încerc varianta sănătoasă. Variantă care îmi displăcea extraordinar de mult, întrucât nu sunt genul de persoană care-și exprimă cu ușurință dorințele. Nu îmi place să vorbesc despre sentimente, nu sunt o sensibilă, nu pot să filozofez. Mi-ar plăcea, dar nu sunt eu aia.

Cum spuneam, opusul pasiv-agresivității este discuția. Aia calmă și rațională. Și ghici? Nu merge. Nu pentru mine. Fie eu sunt atât de inaptă încât nu reușesc să mă fac înțeleasă, fie am avut parte de interlocutori cu care nu m-am înțeles.

Concluzia?! Mă întorc să domnesc peste tărâmul pasiv-agresivității. Locul unde problemele nu se discută, ci ele generează un comportament rece. Locul în care atunci când ai o problemă cu cineva le aplici tratamentul tăcerii. Locul în care nu-ți mai pasă și nu-ți mai dai interesul, știind că ai făcut tot ce ți-a stat în putere să schimbi ceva.

De asemenea, m-am mai convins de ceva: I don’t do well with mothers, especially with my own. Iar din asta au degenerat concluziile anterioare.

 

Vânzător versus client

sursa: brazencareerist.com

Interviu pentru postul de vânzător

Dacă ai spus “Bună ziua” când ai intrat pe ușă, ești din start eliminat.

Ești invitat să iei un loc. Dacă ai spus “Mulțumesc”, ești eliminat.

Pe birou este o revistă. Primești puncte în plus dacă pui mâna pe ea și te apuci să o răsfoiești. La fel, primești puncte dacă revista este una din următoarele: Ciao, Can Can, Libertatea, Spy.

Prima întrebare:

1)Intră un posibil client în magazin. Cum procedezi?

a)Sari de pe scaun, îl înghesui și îl întrebi ce vrea, înainte să fi apucat nenorocitul să se uite pe rafturi.

b)Nu îți ridici ochii de pe revista/rebus.

c)Spui “Bună ziua”, aștepți ca omul să arunce o privire prin magazin, după care întrebi dacă îl poți ajuta cu ceva.

Răspuns: Ultima variantă este în mod evident greșită. Clientul trebuie să se simtă fie ca un animal încolțit, asaltat de întrebări, fie ca și când ar fi omul invizibil.

sursa:arcticsurf.com

2)Pe ce ton trebuie să te adresezi clientului?

a)certăreț

b)ironic

c)plictisit

Răspuns: toate variantele sunt corecte.

3)Clientul are întotdeauna dreptate?

a)Are pe mă-sa!

b)Nici măcar atunci când are.

c)Ce este ăla client?

d)Ce este aia dreptate?

Răspuns: toate variantele sunt corecte. Clientul va avea dreptate doar atunci când îi vei da tu voie să aibă.

4)Sunteți în mijlocul unei conversații telefonice importante, deoarece nu vă puteți decide dacă să vă faceți suvițe blonde sau să vă vopsiți doar unghiile. Clientul dă semne că ar vrea să întrerupeți conversația ca să-l ajutați cu ceva. Dumneavoastră…

a)Vă uitați urât la el și vă răstiți: “Ho, ai răbdare!”.

b)Îl ignorați și vă întoarceți cu spatele la el, ca să fiți sigur că știe că îl ignorați.

c)Faceți semne cu degetul.

Răspuns: Varianta C este corectă numai în cazul în care degetul folosit pentru a gesticula este cel mijlociu.

5)Cum dați marfa clientului?

a)I-o aruncați în brațe.

b)Aruncați cu marfa după client, sperând că îl veți nimeri în cap.

c)Nu mă interesează, să și-o ia singur.

Răspuns: toate variantele.

6)Clientul are de plată 8 lei, dar vă întinde o bancnotă de 10. Dumneavoastră…

a)Îl trimiteți să schimbe banii că vă e lene să-i dați rest.

b)Calculați cu ajutorul calculatorului cât înseamnă 10-8, după care îi dați restul greșit.

c)Îi spuneți: “N-am să-ți dau rest. Na o bomboană.

Răspuns: oricare dintre variante.

Pe lângă acest test extrem de simplu, mai primiți puncte bonus în cazul în care:

1) Căscați des, dezvelind niște dinți cariați și permițându-le celor din jur să vă privească esofagul.

2)Când nu citiți reviste, priviți în gol, cu ochii larg deschiși și aveți o mină de om ușor întârziat mintal.

3)Nu aveți în vocabular: “mulțumesc”, “cu plăcere”, “o zi bună”, “vă rog” și alte formule politicoase.

4)Pufniți des a enervare și știți să faceți o strâmbătură din bot aproape perfectă.

5)Nu știți matematica elementară de clasa întâi: adunarea și scăderea, ca să nu mai vorbim de tabla înmulțirii.

6)Mestecați gumă, un pachet întreg deodată, zgomotos și neapărat cu gura deschisă.

Daaaar…vânzătorul perfect există doar pentru că există și portretul robot al clientului perfect.

Clientul perfect…căpcăun…

- crede că el e centrul universului și că tu exiști doar pentru a-l servi pe el, că ar trebui să-l venerezi prin plecăciuni adânci în fața lui și construirea unei statui a lui chiar în fața magazinului

- urlă mult și e ursuz

- e convins că numai EL are dreptate și el știe mai bine

- te bate la cap cu întrebări tâmpite

- e veșnic nemulțumit

- te plimbă prin tot magazinul, are frecvent contacte sexuale apropiate de viol cu creierii tăi, nu cumpără niciodată, doar “se uită”

- uneori te înjură, făcând apel la rudele tale decedate și la cum ar vrea să le facă niște chestii de ordin amoros și pe unde

- mereu are impresia că îl furi la bani și te înjură și pe tine, și pe companie și sperie ceilalți clienți.

Concluzia: Pe orice parte ai da-o, mereu voi prefera să fiu client. Pentru că nu-mi place și nu știu să vând. Dar mai ales pentru că nu aș ști să mă comport cu clientul-căpcăun, în afara cazului în care aș scoate o drujbă și vreo două cuțite de vânătoare și l-aș fugări în încercarea de a-i scoate inima pe gură.

 

Cum să câștigi chestii gratuite pe Facebook

Zilele trecute eram pe facebook și am primit invitație să particip la un eveniment să câștig un iPhone 4. Tare fericit am fost, căci mi-a fost furat telefonul de curând, plus că auzisem că e super-fiță să ai lucruri pe care nu ți le permiți, doar de ochii lumii. Am intrat repede pe pagina evenimentului și am citit instrucțiunile. Trebuia să intru pe o altă pagină, să dau like, apoi să trimit tuturor prietenilor invitație la eveniment, ca altfel nu mă înregistra sistemul și să scriu ce culoare vreau la iPhone, pentru că aveau și alb, și negru. “Simplu”, mi-am spus și am dat imediat like paginii, apoi mi-am invitat prietenii. Oricum, nu i-am invitat doar pentru că era necesar, că eu îi iubesc și ce, să n-aiba și ei parte de telefoane moca?!

Ca să fiu sigur, am scris că particip și pe pagina evenimentului, și pe pagina aia la care am zis că îmi place. Nu aș vrea să risc să scriu unde nu trebuie și să nu primesc nimic.

Am stat puțin în cumpănă să aleg culoarea. Albul arată mai șic, da’ negru ține la murdăreală. Până la urmă am ales alb, ca să se asorteze cu ochelarii wayfarer de la Ray-Ban pe care urmează să-i primesc. Pe ăștia tot așa i-am câștigat, de la un eveniment de pe facebook. Ar trebui să-i primesc dintr-o clipă în alta, că am văzut că nu mai există pagina respectivă. Mă întreb totuși de unde o să facă rost de adresa mea. Eh, sunt sigur că au acces la informații super-confidențiale și pot să vadă de unde m-am logat și să mi-i trimită.

Am văzut mai mulți invidioși care comentau pe acolo, cică e vrăjeală și că nu o să câștigăm nimic. Da’ eu am văzut că nu sunt singurul care participă, mai erau încă vreo cinzeci de mii de participanți. E imposibil să fie atât de mulți pămpălăi care pun botul la așa ceva. Și oricum, în afară de demnitate și de faptul că o să fiu luat drept prost de foarte multă lume, ce am de pierdut? Să vedem cine râde la urmă, când eu o să-mi butonez aifounu, cu ochelarii de soare pe cap.

Acum abia aștept să vină mama de la serviciu să-i spun că am câștigat un telefon scump și mișto. Ce mult o să se bucure!

 

“Fiți deștepți, că țara geme de proști”

Îmi propusesem să nu mai disec și eu subiectul bacului de anul acesta, dar faptul că toate televiziunile se înfoaie, se dau de ceasul morții că „aoleeeu, ce ne facem, pică oamenii „examenul vieții”, cine e de vină, dar de ce etc etc”, simt nevoia să spun cam ce cred eu despre toată tevatura asta inutilă.

În primul rând, cei care au picat bacul l-au picat pe propria răspundere. Nu că au fost subiectele prea grele, nu că li s-au tăiat profesorilor salariile, nu că au avut camere de filmat și au fost stresați din cauza asta. Cât timp au existat copii care au fost în stare să ia note decente, cu tot cu ochiu’ lu’ Sauron de veghe, scuza aia nu-și are rostul.

În al doilea rând, subiectele au fost decente. La limba română, treceai cu un mimimum de efort. Cei care au picat proba asta au meritat-o din plin, dacă până la terminarea clasei a 12-a ei nu știau ce e aia o operă dramatică și aveau impresia că e asemănătoare romanelor Sandrei Brown sau ceva. Subiectele nu erau la prima vedere și nu erau ambigue. Cei care la partea a treia au aberat pe „Ultima noapte…”nu au fost atenți să vadă ce li se cere și atunci au citit „Hă?Camil Petrescu, operă dramatică? Păi da frate, e ăla cu războiu și curva de-l înșelă pă ăla și da, e dramatic, deci asta tre să fie, io oricum altceva nu știu să scriu deci o bag p-asta.”. Și chiar și așa, să zicem, treacă de la mine, că au făcut o confuzie gravă din simplă neatenție, nota le pornea din 7, adică mai aveau dreptul să piardă două puncte pe ici, colo și tot să ia examenul.

La matematică, dacă mă apuc acum să rezolv subiectele și mă corectez după barem, fac pariu că iau notă de trecere. Asta după trei ani în care singura mea întâlnire cu matematica a fost la magazin, când îmi calculam cât face o pâine+cola+cafea+țigări.

Și atunci, unde e problema? De ce a fost bacul de anul ăsta diferit de ceilalți ani? Sunt generațiile care vin din spate mai slabe? Nu cred, fiecare generație își are poamele ei. Diferența este că anul ăsta nu au mai stat oamenii cu cărțile pe genunchi să copieze. Sunt convinsă de asta pentru că știu suficiente cazuri din generația mea de acum trei ani, care nu ar fi luat notă de trecere dacă nu ar fi copiat .

Mă refer aici la ăia care nu știau să scrie o matrice, să nu mai zic de calcularea unui determinant, dar au luat peste 9. Mă refer aici la băiatul care a stat în spatele meu la matematică, el având subiecte de M2 și căruia i-am rezolvat un subiect întreg, de a luat puțin peste 5. Mă refer aici la fata care avea aranjat cu supraveghetorii să închidă ochii, iar aceștia i-au închis pentru întreaga sală, că doar nu era să o lase doar pe ea să copieze. Și mă refer la mine, în măsura în care nu aș fi luat 10 la biologie dacă nu se afla varianta extrasă cu jumătate de oră înainte și nu ne buluceam cu toții în toaletă să rupem din carte paginile care ne interesau și să le repetăm cu sfințenie până când ne-am văzut cu examenul în față.

Da, școala este la pământ. Da, sistemul este prost. Da, copiii nu mai învață, iar profesorii nu mai sunt motivați să-și dea interesul. Da, materia este prost structurată și în mare parte inutilă. Dar nu e nimic nou în asta, chestiile astea nu se întâmplă de 1-2 ani încoace. Este o mare varză în sistemul de învățământ, iar eu sunt convinsă că nu se poate face nimic pentru a schimba ceva, orice, în bine. Pentru că nu există oameni competenți în minister care să asigure asta sau pentru că nu-și dau interesul.

Dar să pici Bac-ul și să dai vina pe un sistem, atâta timp cât alții sunt în stare să rămână pe linia de plutire în interiorul aceluiași sistem, este dovada supremă de ignoranță. Atât din partea copiilor, cât și din partea părinților care nu sunt în stare să recunoască faptul că da, copiii lor sunt mediocri și da, este și vina lor că nu au pus bățul pe ei la timp.

Și să mă mai scutească jurnaliștii lu’ pește care se întreabă mirați cum este posibil ca o șefă de promoție să pice bacul. Răspunsul e limpede ca lumina zilei: faptul că ești cea mai deșteaptă dintre mulți proști, nu te face automat deșteaptă. Ești și tu tot mediocră, doar că există alții mai rău ca tine și atunci, prin comparație cu ei, evident că profesorii ți-au dat note mari în liceu.

Și vina nu este nici a profesorilor. Atunci când vezi că profesorul tău bate pasul pe loc la clasă, vă spune bancuri porcoase sau vine mirosind a transpirație, alcool și tutun, iei tu singur frumos cartea de comentarii și înveți de acolo, fără să mai aștepți să-ți dea ăla mură-n-gură. Da, nu e corect să se întâmple așa, că vezi-doamne te duci la scoală să înveți, nu să fii tu un zeu autodidact acasă, dar asta este situația. E o chestie pe care o iei ca atare, că altfel pici bacul. La fel de atare cum iei faptul că nu o să te mai întrebe nici dracu’ toată viața ce e aia o integrală, dacă nu urmezi o facultate de profil.

Ca o concluzie, eu cred că examenul nu a fost mare brânză în comparație cu anii trecuți. Ăia care au învățat, au avut mai mult de doi neuroni viabili în cap și au fost în stare să gândească puțin, au trecut. Restul, înapoi la coada vacii că la facultate, din punctul meu de vedere, nu au ce căuta. Desigur, asta s-ar întâmpla într-o lume cât de cât normală. La noi, chiar și fără Bac poți ajunge primar de sector, de exemplu. Nu-i bai, nu te întreabă nimeni de opera dramatică, nici de polinoame și alte fantezii matematice.

Felicitări tuturor celor care au trecut, faceți parte din minoritate, din ăia puțin peste 40%.

Un călduros și sincer “Sunteți mulți, proști și leneși” celor care nu au trecut bacul, mai puneți mâna și mai citiți și altceva în afară de eticheta de pe sticla de bere și update-urile de pe Facebook, poate așa dă D-zeu și cu Sfântu Petru și nu mai scrieți bălării de genul “Caragiale a fost un mare miștocar”.

Pentru ăștia mai puțin înzestrați de la natură va urma un post despre cum să nu pici bacul și să nu râdă lumea de tine și de faptul că te afli la periferia inteligenței umane.

---

 

E de la invidie

De fiecare dată când cineva își exprimă dezaprobarea în legătură cu unele persoane sau cu lucrurile pe care le fac unii, se lovesc de aceeași propoziție: “Ești invidios.”. Degeaba încerci să-i explici prostului că toate criticile tale au niște motive bine întemeiate, susținute de argumente perfect valabile. El îți va repeta același lucru la nesfârșit: vorbește doar invidia din tine. Invidia că nu arăți la fel de bine ca panarama care-și arată nurii la Tv, că nu ai banii maneliștilor, că nu ai succesul și faima lor. Degeaba încerci să explici că, de fapt, ura și înverșunarea ta nu au nicio legătură cu invidia, că unele lucruri sunt kistch, nașpa, de prost gust și că nicio persoană cu un minimum de neuroni viabili în “creierii capului” nu ar putea să gândească altfel.
Prostul nu o să poată concepe vreodată că există posibilitatea ca EL să fie un cocalar infect și să se înșele, că este posibil ca TU să ai dreptate și gusturile lui să fie de cea mai joasă calitate.
În fața unei astfel de mostre de prostie, nu ai ce face, poți doar să cedezi. Nu nervos, ci doar să cedezi, să te retragi din dezbatere, pentru că nu ai șanse de câștig. Orice i-ai spune tu, oricâte argumente i-ai aduce, nu vei avea niciodată dreptate: el este șmecher, tu ești un fraier amărât care “nu știe ce e frumos”.
Ce au scris alde Maiorescu despre formele fără fond se aplică perfect și astăzi. Pentru satirele lui Caragiale găsești cu ușurință corespondențe și acum. Și contrar așteptărilor, nu e un fenomen exclusiv românesc. Că nici măcar copiatul nu am fost în stare să-l inventăm noi. Promovarea prostiei este, cu câteva excepții, universală.
Ca o concluzie, cred că este foarte seren să duci o viață de dobitoc. Este ușor să-ți faci poză cu pensia lu’ mamaie, să scrii pe fruntea ta “valoros”, “prințesă finuță”, “talentat” și să fii fericit. Pentru că asta e ideea, “ignorance is bliss”, nu ai să vezi un prost nefericit. Cel mult, dramele vieții lui se rezumă la cele amoroase, pentru că da, dobitocii suferă cu patimă din dragoste. Tu vei rămâne cu gura căscată, absolut lovit de imensitatea idioțeniei, îți vei trage două și vei muri în continuare de invidie.

 

Simptome pre-examen

Ce se întâmplă cu organismul

1)Cearcănele se adâncesc, ca urmare a nopților nedormite și a crizelor de isterie.
2)Îți cedează creierul. Astfel, ești mai predispus să te comporți ca o persoană nebună: să începi să cânți Inna prin casă, să râzi isteric din orice și să urli la fereastră noaptea, ca un vârcolac la luna plină.
3)Te transformi în omul peșterilor. Asta se traduce prin faptul că îți vor crește unghiile,barba(dacă ești baiat), te vei îmbrăca adeseori cu primele haine care vor cădea peste tine din dulapul făcut acum vraiște, ți se va îngălbeni pielea și vei face riduri, vei fi murdar în permanență de cerneală sau pastă de pix.
4)Nivelul cofeinei și al nicotinei din sânge va crește până la punctul în care ar putea omorî doi de mărimea ta. Nu și pe tine, oricât de mult ți-ai dori asta.
5)Îți vei roade cu mai mult patos unghiile lăsate să crească. Când nu vei mai avea ce roade, vei reveni la punctul 3.
6)Mănânci aiurea și de obicei vei mânca resturi, gen pizza rece de acum 2 zile.
7)Îți postezi pe facebook poză cu o cană de cafea, scrumieră, țigările, cursuri împrăștiate peste tot și calculatorul deschis, ca să vadă lumea și să comenteze.
8)Pierzi timp ca să-ți organizezi timpul după un program pe care știi deja că nu-l vei respecta, dar n-are nimic, toată chestia asta te va face să te simți super-important și ocupat. Și asta cică dă bine.
9)Începi să te porți frumos cu acei colegi care știi că învață și sunt conștiincioși.
10) Începi să ai grețuri pentru că ți se face scârbă numai când te gândești la examene, ca să nu mai vorbim când deschizi cartea.
11)Începi să visezi cu ochii deschiși la vacanța de vară și plângi pe ascuns ca o fetiță.
12)Îți blestemi profesorii și viața.
13)Te duci la examen pregătit și se întâmplă exact așa:

Ce se întâmplă în jur

1)Se lungesc cozile de la xerox. Toată lumea vrea să-și xeroxeze cursurile lipsă, cărțile din bibliografia auxiliară și copiuțele(un rând să le bagi în pantaloni, unele sub mâneci, altele-n chiloți).
2)Lumea se va ruga mai des. La început se vor ruga să poată să treaca prin toată materia cu brio, apoi să fie ușor examenul,apoi să poată să copieze sau să le sufle tocilarul din față. La final, se vor ruga doar să treacă.Dacă vor pica, se vor ruga să aibă bani să se îmbete după sesiune.
3)Controalele în Ratb sunt mai dese. Astfel, șansa să te prindă fără bilet când te duci la examen și ești deja întârziat este de 99%(după calculele mele).
4)Lumea vrea să-ți povestească despre cum viața lor e mai nașpa ca a ta, despre cum ei muncesc mai mult ca tine, dorm mai puțin ca tine, lăsându-te să te simți ca ultima lepră de pe pământ, de-ți vine să-ți bagi picioarele în ele de examene și să dezertezi. Asta până la primul examen la care știi că n-ai făcut nimic, când te deprimi și începi să plângi iar ca o fetiță.
5)Crește nivelul de maculatură din camera ta până la punctul în care efectiv înoți prin mormane de foi.
6)Profesorii te privesc așa:

 

Despre idioții care mă îmbolnăvesc pe mine

„Îți place Duck Sauce?” „Da, dar doar în farfurie.”

De câteva săptămâni a început să mă streseze cât se poate de mult melodia cu Barbara Streisand. Asta pentru că mi se pare că sună la fel de bine ca un cimpanzeu strâns cu putere de bijuterii și pentru că nu reușesc să văd (sau aud) munca depusă pentru crearea melodiei cu pricina, ca să nu mai vorbesc de vreun talent. Respectul meu pentru un cântec scade invers proporțional cu numărul de onomatopee din melodie, motiv pentru care e lesne de înțeles cam unde mă poziționez eu față de manele, de exemplu.
Acum că am stabilit că mai degrabă m-aș tăia pe creier cu o sârmă decât să mai aud vreun “yuhuuuuuhuhuhuuu”, putem să trecem mai departe. Românii, încântați de capodopera mai sus menționată, s-au gândit că ar fi o idee bună să facă și ei versiunea lor, cu Stela Popescu în locul Barbarei. Acum, eu nu am nimic de comentat la chestia asta. Nu întotdeauna se întâmplă să ai idei bune, asta este. Eu am o problemă cu faptul că s-au găsit oameni care să găsească faza extrem de amuzantă. Atât de amuzantă încât să simtă nevoia să vorbească despre asta, să o includă în fiecare inepție scoasă pe gură. Adică “da’, frate, super funny, stela popescu, haha, ce-am mai râs, genial” (pentru că, dacă nu știați, mai nou, totul este genial: a nins genial, Dorina are niște sâni geniali, am auzit o înjurătură genială, am văzut filme multe, toate geniale, mergeam pe stradă, am văzut niște câini care se împerecheau, mi s-a părut genial. Deci da, suntem o țară în care tot ce se întâmplă poate fi privit ca fiind genial.). Revenind din paranteză, dacă întrebi ce e atât de râs când vine vorba de melodie, răspunsul e același “păi că zice Stela Popescu în loc de Barbara Streisand”. Aha. Atât? Da, atât. Super. Sau mai bine zis, genial.

Încep să sufăr de sindromul “taci acum că te omor”

E regulă. Odată la vreo două-trei luni, apare câte un filmuleț pe net care se dovedește a fi revelator pentru imbecili și așa începi să auzi replica din videoclipul respectiv peste tot. Astă vară a fost perversa de/ca pe Târgu-Ocna, apoi a fost ăla cu “nu știu”, acum sunt replicile din Robotzi.
Și eu credeam că ăla cu “nuștiuuu” era enervant. Întrebai ceva, același răspuns, spus cu o voce pițigăiată, de papagal băgat în smoală încinsă(habar nu am cum face un papagal băgat în smoală încinsă, dar îmi imaginez că așa ar suna), cu aceeași privire tâmpă și lipsită de orice urmă de inteligență, eventual cu o urmă de salivă scurgându-se pe bărbie: “Nuuuu ștuu eo d-asteaaa”.
Revenind,dacă nu știți ce este ăla Robotzi dați-vă două palme, să vă fie rușine, fugiți documentați-vă și folosiți replicile din Robotzi cât mai des, nu contează că nu are legătură cu subiectul, că ar fi nepotrivit, că nici măcar nu e amuzant, ele trebuie folosite cât mai des posibil. De ce? Pentru că toată lumea vorbește acum în limbajul Robotzi. Care nici măcar nu e atât de amuzant. E mai mult sec și da, într-adevăr, pe alocuri poate să te facă să zâmbești puțin, dar în rest e cam ciudat și nu prea are sens, cum ar veni, seamănă cu mine.
Antonim explică mai bine fenomenul, într-un limbaj pe care eu nu-mi permit să-l folosesc pentru că am pretenția că sunt fată, cică, și nu e frumos și lady-like să înjur, așa că ma bucur și eu când o fac alții pentru mine.

“Te rog, te implor, pe toți zeii, taci dracu’ din gură odată”

Uitasem cât de obositori pot fi oamenii care suferă de logoree(sau diaree verbală, în limbajul popular). Cam cât de cretin trebuie să fii să nu poți să taci năibii din gură câteva minute? Cam cât de idiot să fii încât singurul lucru pe care știi să-l faci este să trăncănești aiurea, când ceea ce spui nu interesează pe nimeni, ești un nimic analfabet care nu poate să lege două fraze corente, dar poate să lege 20 lipsite de orice sens? Tuturor vorbăreților cărora nu le mai tace gura le doresc să se înece în somn. Poate așa o să am și eu parte de mai multă liniște.

Concluzie

Și ca să înțelegeți ce e în neregulă cu mine sau măcar o parte din asta, atașez următorul articol, bazat pe niște studii făcute de suedezi. Măcar să mă consolez și eu cu gândul că nu chiar toți oamenii de pe planeta asta sunt înapoiați mintal și că mai există locuri precum Suedia, unde curge numai lapte și cafea, pisicile umblă cu covrigi cu susan în coadă, barbații sunt înalți, blonzi, cu ochi albaștri și super-roar. Nu încercați să-mi spuneți că nu e așa pentru că nu o să vă cred, chiar dacă îmi aduceți dovezi incontestabile și argumente imbatabile. E ca mine. Pentru că așa zic eu, iar logica mea e infailibilă.

 

Triunghiul bermudelor căzute pe jos

E oficial. Am intrat și în acest an în triunghiul bermudelor 14feb-1martie-8martie cu același entuziasm ca și în anii trecuți. Spun triunghiul bermudelor pentru că toate sărbătorile astea reprezintă pentru mine un mister în fața căruia până și marele Sherlock Holmes ar leșina, și-ar trage două palme și ar crăpa de ciudă că nu a reușit să-i dea de cap.
Din câte am înțeles, ideea e că trebuie să faci cadouri. Dacă ești băiat, toată chestia asta cu cadourile se poate întoarce foarte periculos împotriva ta. Pentru că degeaba i-ai luat un trandafir încântătoarei prințese care-ți populează visurile și așternuturile dacă ea se va întâlni cu Maricica, cea mai bună prietenă, care a primit un buchet de trandafiri, un urs mare de pluș plus bomboane de ciocolată. Pentru că între multe fete există o competiție: care primește cel mai frumos cadou, care merge pe tocurile alea mai înalte, care are decolteul mai adânc, al cărei prieten arată mai bine, e mai atent și mai bun în pat etc. Drept urmare, te vei alege cu veșnicul, clasicul „tu nu mă mai iubești”, nicidecum cu partide de „mind-blowing-and-not-only-sex”, cum sperai tu.
Și care e treaba cu florile? De ce ai vrea să primești flori? Mie mi se pare extenuant: trebuie să le pui în apă, să schimbi apa, să cureți mizeria după ce se ofilesc și mor. Pentru mine e prea complicat.
Animalele de pluș – De ce ai vrea să primești așa ceva? Nu numai că e nepotrivit, dar este și oribil. Ai o vârstă, ce o să faci cu un urs imens de pluș? Eu nu mă omoram după ele nici când eram mică, mai puțin când, în lipsa unui Ken pentru Barbie, o cuplam cu o marmotă sau raton de pluș, lucru care acum îmi aduce puțin a zoofilie.
Și tot așa, lista cadourilor sinistre și inutile poate continua.

Concluzii
Dacă ești băiat și ai o prietenă care vrea să sărbătoriți, nu ai încotro, trebuie să-i faci pe plac. În caz contrar, nu vei mai avea pace cu duduia. Te va dușmani, te va privi cu aceeași ură cu care o privește pe cea mai bună prietenă care are picioare mai lungi și sâni mai mari, îți va face nazuri și viața un chin și te va părăsi în cele din urmă.
Dacă nu-ți place cu sfântul Valentin și cu ziua îndrăgostiților, ai o alternativă: anti-valentine’s-day, care mie mi se pare o prostie și mai mare.
Sau poți să nu-i dai atenție deloc, eventual să râzi de muritorii simpli care aleargă prin magazine și fac apoplexie când văd că tocmai s-a vândut ultima inimă roșie, pufoasă și personalizată la modul:”te iubesc lili, să moară mama de nu”. Poți să o privești cu același interes cu care privești o muscă: cu o scârbă ușoară și puțin enervat. Poți să o privești cu aceeași indignare cu care privești un strop de noroi sărit pe pantofi. De ignorat, nu ai cum. Valentine’s e peste tot, te lovește peste față, chit că freci netul, că te plimbi prin oraș sau încerci să-ți bei cafeaua într-un bar întunecat.